Vodca, femeia și cartea

În fiecare
seară
îmi consum porția cuvenită de vodcă
și sucul de roșii
și atât de tare mă îmbăt
gospodărește
încât călăresc fel de fel de cai
pe pereți
până într-o seară când
plictisit
m-am dus la Dumnezeu și i-am zis
Doamne
ai milă de mine
vreau să încerc și eu femeia
animalul acela
splendid, perfect și electric.

În fiecare seară
îmi consum porția cuvenită de femeie
și câteva flotări și genuflexiuni
să fiu proaspăt
și atât de tare mă entuziasmez
încât mă arunc pe fereastră
de la etajul trei
până într-o seară când
șontâc șontâc
m-am dus la Dumnezeu și i-am zis
hai sictir Doamne
femeia e o bucurie mult prea mare
pentru un muritor de rând
ca un vers clasic
așa că dă-mi cartea și by by
nu-i bai
mi-a răspuns Dumnezeu
trântindu-mi cartea în cap
și să nu te mai prind pe aici
că pun sfinții pe tine.

De atunci
acasă
prin parcuri
pe stradă
îmi plimb singurătatea și cartea sub braț.