Poem despre un tramvai și despre pescărușii care își învață puii să zboare
Imaginea a fost obținută cu AI Toate geamurile din lumea mea sunt vopsite voit cu întuneric mai mult ca sigur că lumina face mi-ar rău așa cum îmi fac diminețile fără tine – arunc la întâmplare brațele larg să te cuprind ca apoi să te învârtesc până când odată cu noi se vor învârtii și lucrurile care ne înconjoară într-un fel de dans teribil – prunii din cărțile mele vin pășind ușor hipnotic și ne împresoară apoi se opresc și se apleacă împotriva vântului și al frigului să ne fie pază. O umbră s-a ivit brusc la fereastră și nu e îngerul meu și nici îngerul tău și nu e…



