• Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Fără resentimente

    nu-i așa că ți se face milă de ea cum stă în ploaie cu prezoanele atârnând ruginite cu janta strâmbă lovită de gard zici că e o gură știrbă pocită are pneurile bătrâne pline de bube de negi albicioși de crevase de întuneric teribil nimeni nu mai știe de câte ori a fost recondiționată vopsită roz sau chiar nichelată plumbuită centrată luată la strung frezată machiată dată cu parfum se tot agăța ca un scai de oricine trecea pe acolo și o băga în seamă eu i-am spus să mă ierte dar i-a cam trecut vremea și demult trebuia dusă la cimitirul de rable și că să nu mai facă…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Nălucitură mecanică

    lumea mea unde singurătatea încărcată de rod atârnă de picioare grea unde nebunii cu ochii sticloși o rod pe dinăuntru ca un cancer bubos și unde noi biete nălucituri mecanice mărșăluim cu groază între pereți un, doi, trei, un doi trei gândul la tine mă luminează ca un far între tristețea fără har și năpastă ți-am tradus toți copacii de pe ulița noastră și niște amintiri aruncate cu sictir pe gardul de plasă hai să ne dăm huța fată frumoasă pentru a mai avea o șansă m-ai obligat să mă reinventez la întâmplare și s-a nimerit o arătare ciudată un mixt dintre un mort viu și o capră beată cu…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Luminile din ferestre mureau încet

    o adevărată sărbătoare la spectacolul de sfârșit de an unde cardinalul poartă pălărie roz degete subțiri pline de inele și o brățară din cuarț cherry primită în dar de la un alt cardinal la orgă cântau două contese cam stafidite după gustul meu tocmai înturnate de peste ocean la trompetă cântam doar eu și pentru asta mi se dădea în fiecare zi o masă caldă și tare mă bucuram nu știu de ce dar cel mai greu îmi era să-l urmăresc pe pompierul de serviciu pedala tot timpul prin fața altarului pe deja binecunoscuta bicicletă roz cu două dungi subțiri verzi și fără ghidon ca un făcut luminile din ferestrele…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    De-a joaca îngerilor într-o după amiază mohorâtă

    îmi este greu să mă desprind mă prind de un gând şi trag de mâner până când se face iar noapte sau până când se face iar dimineaţă de fiecare dată în neliniştea mea în fiecare dimineață laşi deschisă uşa de la intrare să intre aerul rece intră și poştaşul până la urmă poate reușesc să-ți scriu un vers cu buzele tremurânde pe pleoape în restul zilei sunt prins într-o inefabilă uimire cu mâna pe clanţă – ce viață! din cuvintele care-mi plesnesc printre dinţi cu atâta candoare vor răsări sub tălpile tale flori albe care seamănă nefiresc cu păsările de brumă cusute de copii pe preşul de gumă, dansezi?…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Ninsori galbene pe dig

    nu îţi vine să crezi dar să știi că te-aş fi urmat oriunde mergând aplecat și bolborosind în barbă poeme așa am rămas uitat în casa de bolnavi lipită de mare desprinsă din fum ding-dang o secundă precară pe holurile reci fluturii hoinari săvârşesc dansul nunții până la epuizare uneori se sinucid lovindu-se de zid cu o frenezie teribilă şi greu de închipuit tot aici printre ace fiole și feșe asistentele blonde se înfrăţesc cu bolnavii firavi imobilizați în atele ni s-a promis o plimbare pe faleza de piatră pe care să mergem târând fiecare gândacul lui legat cu o sfoară sau atârnați de perfuzii în şir indian mergând cu…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Trandafir sălbatic

    îți voi ascunde în ochi un trandafir sălbatic iar spinii lui îți vor sfâșia privirea atât cât să-ți amintească doar că nu-i iubire fără durere că nu e moarte fără sărut și că ne pierdem mereu și sublim în nimicuri e ca și cum părul tău curgând în cascade s-ar aprinde brusc și ar lumina întunericul nopții ca un far ca o lumină năucitoare și buzele tale încremenite în rugă iar mie vai, ce pasăre neagră de pradă mi s-ar topi aripile în somn și aerul din piept mi s-ar topi și el oasele mele sângele meu carnea transformate într-o durere continuă tu ești dans nemișcat o statuie trupul tău…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Anatomie degeaba

    mi se pare tot mai lung drumul de la o coastă la altă coastă și tot așa până la umăr apoi până-n călcâie cu trupul subțiat ca o părere și întors pe dos de un Dumnezeu morocănos de câte ori îl încearcă la schimbarea vremii reumatismul și junghiul perfid din oasele-i dumnezeiești și bătrâne între timp am devenit eroul străzii de la marginea orașului cu târfe multicolore sădite pe margine la umbra lor cresc ierburi înalte și poveşti abracadabrante care vor umple sigur cu poeme cărţile nescrise dar bolborosite la crâșmă de poeţii lunatici cu oftica în piept de zici că e o medalie lucioasă cineva a îngropat în mine…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Batista însângerată albastru

    fiinţele care trăiesc în somnul meu s-au schimbat, nu ştiu cum dar le-au crescut gheare şi colţi şi păr din când în când le mai ieşeau câte un os prin genunchii de sânge şi se mai auzeau respiraţia timpului şi ghilotinele de vină cum desprindeau universul dintre nove şi stele cu o singură tăiere de o parte lumină de alta întuneric noi rămâneam suspendaţi în noapte loviţi năprasnic de soartă alteori priveam prin ochiul calului mort întors cu migală înspre interior ca printr-un ochean cu lentile fantastice înfloreau ploile în nori şi cum stăteam călare amândoi pe un înger burtos cu breton sau cum hăcuiam cu unghiile cerul în disperarea…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Flori de cuc

    de cum se lasă întunericul încep să tai drumuri în ochiul de sare șuvoi lacrimile ne plângeau ca niște bocitoare niciodată nu am înțeles de ce mă întrebai dacă știam că ochii tăi încă nu au văzut lumina că au fost atinși la naștere de îngeri cu aripa și s-au stins pentru și asta pentru că așa a fost scris într-o carte eu tăceam și dormeam mai departe cu capul lipit de subsuoară o, sânul tău stâng ca o pasăre măiastră care lumină? purtam în suflet atât de multă rană și o dragoste cruntă – de câte ori striveam lumina pietrelor mă clătinam și din mine cădeau fluturi. mai știi…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Câtă lumină ți-am apus în ferești

    ai văzut cum ploaia deschidea acoperişurile roşii ca pe nişte ferestre şi cum se iveau ielele bătrâne dinspre copaci ca nişte lilieci şi cum zburau şi dansau într-un vârtej nebunesc până se deșirau şi se făceau ninsori pe noi dimineața ne găsea ascunşi în spatele casei îţi mai aminteşti cum am alungat într-o zi toți culegătorii de cioburi rătăciţi pe ulița noastră şi cum din lut am născut alți visători de data asta vânători de rouă și ce frică îmi e de atunci fără să știu de ce și câtă ură s-a tot strâns în pereţi sau în zidurile de ceaţă sau în mugurii beţi soare din livezi am și…

Scroll Up Scroll Up