Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Automobilul și zborul lui de poveste

un hipopotam cu ochii tunați
căpcăunul ăsta
îmbrăcat în cămașă de fontă
cu guler de oțel dantelat
și geamuri fumurii
automobilul fioros beat de spațiu
nervos
scrâșnește din chiuloasă
huruie din rulmenții
cuprinși de angoase
și se cabrează ca un armăsar sălbatic
e un monstru născut
din iluminări
din flăcări înălțându-se la cer
lacom de șosele de femei colosale
și nopți siropoase

inima lui bate puternic
plină de uleiuri fierbinți
se dezlănţuie cu scrâșnet de pneuri
în dansul sălbatic pe ulițile lumii
frâiele lui metalice se rup pe neașteptate
și se avântă senin în moarte
ca în noapte

ce spectacol superb
la orizont…
e ca o fabrică de versuri
care-l urmează pe zeu în sublim
și cum accelerează…
e fiara de foc
e chiar Dumnezeu

și nu mai vreau să mă satur să privesc
pe dragul meu demon
cum galopează
și cum își scutură cauciucurile nervoase
pe asfaltul desfrunzit
ce zgomot Doamne
cât huruit
și urlu cât pot să urlu și țip
ia-mă, ia-mă Stăpâne!
și-ți voi cumpăra de îndată
jucării multicolore
poate și un cric
și multă înghețată
de fistic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up