Amintiri cu un bețiv și hidrantul meu roz

înspre dimineață la masa mea
venea mai mereu bețivul satului
așa i-am zis eu
cu mirosul lui de acru de viu mort
îmi vorbea mereu despre locul
unde făcuse armata
la graniță cu rușii undeva aproape de Iași
unde femeile aveau ovarele pline cu flori
iar noi soldații, îmi zicea entuziast
aveam burțile pline cu fluturi și rom ieftin
și gata să ne dăm viața pentru țară și sex

eroism inutil
așa ne-a trecut ca nimic definitiv tinerețea
acum eșuați într-un bar meschin
cu privirile sprijinite vremelnic
de un hidrant ruginit

suntem amestecați de-a valma
curve și bețivi bolnavii timpului
abstracți și ratați
unii cu ștaif alții doar eșuați
ne expunem neputințele ca pe niște trofee
ca pe niște medalii de merit
lucioase și de tinichea
poate doar Dumnezeu
din milă să ne mai scrie
scrisori de mulțumire
în visele noastre zbuciumate și mahmure
cele mai multe dintre ele
încă nedormite

de un timp amicul meu bețiv nu a mai apărut
l-am întrebat pe barman de el
acesta m-a privit bănuitor și mirat
apoi mi-a zis printre dinți
cu dumneata la masă nu a băut nimeni niciodată