viața este extraordinară e nemaipomenită se bucura Ezra cu ochii încă închiși – cusuți cu ața întunericului și taină de jur împrejur – tot țopăind în necuprinsul pustiu și cum bate vântul prin măruntaiele pietrei și cum trosnește focul în adâncuri sau cum lovește apa în maluri ca un berbec de asediu și cum toate mor misterios în durere deși încă nu s-au născut cântă, Ezra, cântă înalță glasul fă-l dumnezeiesc plesnește-mă cu el în suflet cântă și vei fi nemuritor la dracu, cântă Ezra cum spun s-a răstit Dumnezeu din ceruri ca un tunet puternic și Ezra a tușit cumva răgușit apoi a cântat măiestru tot un vaier tot…

Ezra a tresărit în somn visa cum că Dumnezeul l-a adus de undeva din haosul nimicului nici nu avea habar pentru ce bănuia doar că va fi o însărcinare cum nu a mai fost dată nicicând ceva cu o nouă creație ce va fi și că el va avea ultimul cuvânt în alcătuirea rostului omului în timp oricum doar lui i se va da puterea de a pune în cuvinte fiecare fâlfâire de mâini fiecare pas dumnezeiesc și orice gând îi va străbate prin lumina harului lui Dumnezeu tu vei fi mai presus decât un om și de cât orice vietate pe care am zămislit-o până acum vei fi și…

marginile umbroase ale sufletului tău pedeapsă sau poate doar teamă și dintr-odată visele ne sunt vii umblă cu noi de braț prin începutul de viață și asta ne înspăimântă pe toți atingerea morții timpul care trece oricum poate doar Dumnezeu încă bâjbâind în căutarea lumii perfecte să înțeleagă în timp ce noi așteptăm cuminți să ne creeze nici nu mai știm în ce existență o să trăim până acum doar închipuiri realități defecte și dintr-odată visele ne sunt vii umblă cu noi de braț la începutul zilei prin viață și asta ne înspăimântă pe toți atingerea nefirească a morții timpul care sfârtecă de zor om cu om fără putință de…