Casa părintească de pe caisului doi

îi simt prezența mamei
prin casă
din ce în ce mai des
parcă-i și văd trupul lăptos
ca de ceață
cum se prelinge lin
prin încăperi

îi zic sărut-mâna
când cred c-o întâlnesc
nu mi-a răspuns niciodată
în schimb
din când în când
îi aud oftatul
cum se lovește de pereți
apoi cum îmi zdruncină ochiul
și lumina pâlpâită de bec

și se face brusc frig
iar icoana cusută
de mână de mama cu acul
se aprinde
și arde cu flăcări verzi