• Poezie,  Ucigașii de vise

    Ninsorile de vară ce vor veni

    uite cum viscolește în noi atât de parşiv și cum ne troienesc amintirile de-a valma peste timp ne chircim zgribuliți în starea lanului de grâu grâul cel mare grâul dintâi și țipă bobul în spic și țipă în tâmpla mea despicată de frig ca un prunc nenăscut cu pleoapele ude cu părul ninsori plete nebune lovite de vântul rece uscat și aprig toate iubitele mele s-au adunat sub umbra mea repetă de zor scrâșnind moartea apoi învierea din morți și toate astea pentru un spectacol desuet apocaliptic despre care se vorbește în cârciumi că va veni parcă și văd cum pe sub duzii pitici peste miriști arzând zboară un cuc…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Poem de intenție

    (precuvântare la volumul Recviem pentru o roată bolnavă mintal) de un timp toate lucrurile din jurul meu au început să mă părăsească îţi dai seama cum este să te trezeşti deodată singur cu tine între două oglinzi glisând dintr-o oglindă în cealaltă într-o dezordine perfect browniană, fără acele lucruri cu care te-ai înfrăţit de-o viaţă pe care le-ai îndrăgit cu care ai făcut planuri cum să vă petreceţi weekendul şi şi nimic doar liniştea care îţi doare auzul sau îţi înnoptează privirea devreme dis de dimineaţă e ca şi cum ai deschide o conservă de fasole boabe cu costiță de porc şi ai realiza că înăuntrul cutiei ai avut culcuşul…

  • Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Moartea mea străină

    mai întâi am construit un zid în jurul meu un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar fiecare pasăre fiecare adiere care trecea peste zid purtau veşti şi doruri şi numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam şi desenam cu creta pe zid amintiri, fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroaşe parcă se subţia când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi toată ura mea cu înverşunare nebună până când s-a ros toată carnea şi oasele degetelor roase şi ele de zid au fost luate…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Calea ferată

    (experiment și dadaist și mixt, deloc trist) se dau următoarele: o cale ferată un poet și-o rangă să se scrie un poem cu bulion despre spiridon cu perciuni și fără mustață dar cu breton pe calea ferată un poet zdrobea cuvinte cu ranga, e bine? sigur că nu, îmi răspunzi de ce un poet și de ce neapărat dinga-linga-dong-dong-dinga? cui îi mai folosesc cuvintele zdrobite cu limba, dinga-dinga? cine nu e gata îl iau cu lopata bolborosește din groapă mofluz și beat criță, tata și deodată două pisici tigrate și-au dezbrăcat de ciudă blana cea înaltă e ioana pe cea mică o cheamă ana cip cirip cip cirip strigă o…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Zi de vizită și tabloul tulburat

    pe holul spitalului a crescut peste noapte un copac zici că este o uzină de făcut praf cu o elice în vârf şi un motor turbat care zbârnăie neîncetat tremură și tușește împroșcând în jur și de zor întuneric dincolo de spital a început să plouă într-un amestec cu cerul cu pietrele și picături rouă și picură păsări cu scoici în cioc în capătul străzii trei florărese vând crini agnostici şi fluturi şi un clop sau dau în ghioc spitalul ăsta şchiop plus asistente cu cioc ca trup mântuit sufletul meu miop o, cum mai cresc cimitirele cât munţii până-n înalt iar frica ne roade papucii sub pat femei în…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Poem de dragoste scris neglijent într-o zi oarecare

    cum îţi mişcai şoldurile, de la o margine la cealaltă a zării luna se unduia şi ea a dorinţă plutea în aer vraja carnală taina mai trecea în goană tropăind și un pâlc de fluturi apoi cai cârduri cârduri şi copitele lor de fum cu potcoave de ger loveau în cer cu potcoave de fier bântuiau câmpia dar și amintirile copilăriei și herghelia de mânji din oasele luminii hârjoana lor Doamne, câtă bucurie! priveam de sub pruni cum tulbură tihna doi guguștiuci și dintr-odată știu că dacă uiţi să mă strigi nu mai exist mi se umezesc palmele de atâta așteptare de atâta singurătate de încremenire de tristeţe… în lumina…

  • Cover,  Poezie

    Snuff

      – cover – Această poezie este un „cover” după versurile melodiei Snuff, compusă de Paul Gray, basistul trupei americane Slipknot Ți-ai îngropat în sufletul meu secretele toate Rămâi cu inocența ta și lasă-mă în păcate. Aerul din jurul meu îl simt cum mă strânge ca o colivie. Iubirea e doar o mască ce ascunde urletul de fiară vie, Rănită iar și iar, ca pasărea Phoenix durerea reînvie. Dacă chiar mă iubești, lasă-mă să plec. Şi fugi departe înainte să știu Inima îmi e prea întunecată să petrec. Așa nu pot distruge ce nu va exista vreodată. Lasă-mă în a mea soartă, Dacă sunt singur nu am pe cine urî…

  • Blog,  Poezie

    A murit Prietenul și Poetul Ion Roșioru. Dumnezeu să-l ierte!

    „Cu mare tristeţe în suflet anunţ trecerea la cele veşnice a soţului meu, Ion Roşioru.Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească-n pace! Nu-l vom uita niciodată“, a scris Zenovia Roşioru pe Facebook.  Ion Roșioru, Prieten, Poet, Prozator, Eseist. A fost prima personalitate culturală care a scris cronici despre cărțile mele. Îi mulțumesc mult. Ion Roșioru s-a născut la 14 august 1944 în comuna Mânzăleşti, judeţul Buzău. Urmează Liceul Teoretic în comuna Beceni. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1972). Profesor de limba şi literatura franceză la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din oraşul Hârşova, din 1972 până în 2017. Cetăţean de onoare al oraşului de adopţie. Debutează cu versuri…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Ucigașul de zei

    în curând mă va învinge iarna cu frigul și cu oștenii ei și mă voi primenii cu straie albe am visat de curând că gerul din mine e doar un început și că voi primi în curând un chip pe care să nu-l fi cunoscut să nu-l fi văzut nicicând și brațul îmi va fi puternic mersul frumos că voi fi stăpânul soartei mele de bărbat înalt cu lumină în ochi cum deja știi, am fost și încă mai sunt ucigașul de zei nemilos de obicei în mine țipă bezmetic noaptea în dormitorul capcană cu perdele roz și oglinda se deformează se răsucește în ea ca un șarpe și se…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Exercițiu de respirație

    primele zile de noiembrie zile reci prins în capcana amintirilor mimam fericirea și viața inutil vezi cum ne sfâșie nimicul, și cum frigul ne împresoară subtil? cum gerul încremenește iarba, apoi frunza valuri, valuri.. gura se încleștează dinții se sfarmă și cum aerul pe care îl țin în piept ca un tăiș viclean, zimțat îmi sfârtecă inima apoi tâmpla și ea se destramă dispar deschide-mi deschide-mi te rugam apoi treceam alb din lume cu moartea ținându-mă de mână nu știu cum s-a făcut dar cumva ai apărut lângă mine mă prinzi brutal de umăr respiră îmi zici și toate vor fi bune respir respir flămând de viață și nimic nu…

Scroll Up