Secvență

cum stăm noi aliniați
şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier la perete
la etajul trei salonul unu
salonul spânzuraților
salteaua-i subțire
şi noi ne facem tot una cu fierul
și se face târziu

năluci mov sprijinind
o țeavă de calorifer
fac filozofie
la o țigară pe balcon
câţiva bolnavi
recită versuri de Nichita
strânşi într-un colţ
iar marea-i zbârlită şi afară a nins
frunze de aramă strivite

cei de la salonul trei
se preling pe lângă perete
pe hol în șir indian
cei de la doi
desenează curcubeie cu creta
din când în când
mai trece câte o asistentă blondă
bâzâind în zbor
ori levitând
pe deasupra paturilor
și noi aplaudăm

pe recii pereți ai spitalului
e tot o fojgăială de gândaci vioi
unii bolnavi alții şchiopi
şi o îngrijitoare cu mopul

s-a înserat deja
noi cei din salonul unu
stăm tot aliniaţi
şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier
la perete