Secvență

cum stăm noi aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier la perete la etajul trei salonul unu
salonul spânzuraţilor
salteaua-i subţire
şi noi ne facem tot una cu fierul

năluci mov sprijinind o ţeavă de calorifer
fac filozofie la o ţigară pe balcon
câţiva bolnavi recită versuri de Nichita
strânşi într-un colţ
iar marea-i zbârlită şi afară a nins
frunze de aramă strivite

– pescăruși de argint străpung zarea pufoasă
mă ascund după pietre şi tac

cei de la salonul trei
se preling pe lângă perete
pe hol în şir indian
cei de la doi desenează curcubeie cu creta
din când în când
mai trece câte o asistentă blondă
bâzâind în zbor
ori levitând pe deasupra paturilor
iar pe pereţii reci e tot o fojgăială de gândaci vioi
ori de bolnavi şchiopi
şi îngrijitoare cu mopul

–  s-a înserat deja
noi cei din salonul unu
stăm tot aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier
la perete




Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top