• Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    mănunchi de lumini

    pe sâni îţi presăram fluturi petale miere şi foc şi te sărutam pe tălpi pe glezne pe umeri pe gât pe sufletul tău de ziua împăcării pulpele îţi ard cumplit cârlionţi de iarbă crudă ţi se împletesc pe glezne sărutul tău e parcă o mie de guri flămânde şi te cuprind eşti jumătatea mea de om divină sunt jumătatea ta de cerc de lumină înfășurat cu umbră peste umeri misterios o mie de îngeri au picat din cer toți deodată în iarba pătată cu umbră grea și aspră – te-am tot căutat prin aşternuturi amare străine şi nu te-am mai găsit nicăirea femeie prinsă de îngerii beţi de subsuoară sau…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Asistenta cu sâni din cauciuc

    silabe de sânge vibrând în vremelnicia celulelor maligne suntem oameni fără trup cumva ni se face rău de atâta frig și întuneric cu privirea lipită de geamul murdar spre răsărit în salonul unu etajul trei în apele verde închis ale mării tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri parcă ești o corabie eșuată o fantomă în stabilopozi trosneşte betonul pescăruşii desenează pe cer o dimineaţă mai slută decât moartea o asistentă m-a luat pe după umeri apoi în brațe cu putere şi m-a aşezat într-un cărucior să mergem îmi zice să mergem zic în camera cu pereţii de plumb unde asistenta cu sâni de cauciuc se roagă în genunchi…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Plouă în cer

    în satul meu casele au ferestrele topite de lună uliţele sunt cotropite de câmpia aspră de secetă şi jale în vişini cucii cu căşti de oţel, pitit sub umbra zilei eu nici nu am curajul să privesc în mine și ce să văd? așa că stau cu privirea trează și ea se subțiază continuu de mi-aş potoli plânsul poate aş dormi somnul promis putregaiul din tâmplă, plânsoarea, grâul arzând, în mine creşte bobul adânc treci pe deasupra miriştilor cu pulpele sfârtecate de maci din răni curg lacrimi în urmă-ţi părul smuls încolăcit pe araci cresc flăcări din ţărână în colb se împletesc blesteme îţi sărutam genunchii hohotind cuprins de remușcare…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Sunt gând pitit

    plesneşte în mine neputinţa a duh lovit de aripi bete mă înfăşori în frunze şi mă ascunzi de umbre apoi îngropi în mine crinii, fragile frunţi căzute, dorul simt cum mă doare cerul şi iarba nopţii şi tot ce-l împresoară sunt gând sterp de lună pitit în lăstăriş Nu pot să cred, te uită… zbor, zbor invers, mă afund. Zâna fulgerată de umbrele păgâne cu ochii doi ciorchini de vină pură eu vedeam câmpia şi oamenii cum mor cu degetele arse de focul încleştării eu tot purtam la subsuoară grâul şi vinul şi-un greiere picul de rouă ne frige în tâmpla de câmpie şi cucii nori în stoluri se adună…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Un altfel de singurătate

    parcă prea de tineri îmi mor prietenii la moartea mea nici nu mai am pe cine să chem să stăm de vorbă un ceas întreg în geana de lumină de sub cruci bate vântul crunt printre noi înghesuindu-ne sub lună ce umbre grele paşi târşiţi trec zilnic peste urmă vin cucii să-mi cosească grâul crescut sălbatic printre pruni rugina coasei se ridică nori roşii peste nuci dinspre livezi se tot aude-o şoaptă cum că am să zbor curând spre altă soartă la mine-n sat se văd combinele cum urcă grâul gâfâind în mori şi cum se dă de zor luminii cu catran sub nori

  • Fără categorie

    Poate că nu

    poate că moartea nu e moarte e doar un timp ferecat poate într-un cer uitat poate într-o novă stingheră și-n câmpul meu sunt cruci și cuci în duzi și plouă în crug și plouă în noi, năprasnic nor lângă nor piatră lângă piatră o câmpie sufletul meu într-o altă câmpie la margine de lumii stă țăranul orb învelit cu rouă şi ţărână străveziu ca o nălucă el e lacrima grea a Geei calul de ham vândut în obor dă-ţi frunzele jos toamnă şi urcă-te în pom şi toate acestea se opresc atunci când creşte de sub pruni câmpia cumva ne potrivim degetele în fiecare dimineaţă de luni degetul mic la…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Apocalipsă apocrifă

    taina câmpiei otrăvită de cuci – cum smulgeam noi hălci de pâine din ea până la spic și ne durea carnea ca o rană sunt lampagiul beat și adormit sub mirosul zăpezii de trudă doar o urmă de timp doar o urmă câmpia chircită sub umbra din noi uscată de vânt arsă de ploi noi murim strâmb desfiguraţi şi goi cu carnea desprinsă cu ochii şuvoi cu oasele albe bieți strigoi munţi de plastic au crescut sub brazdă iar noi noi desenam curcubeie din peturi multicolore şi-am plâns frumos şi ne-am bucurat sub lumina de seră tu eşti Sodoma, Gomora sunt eu cu noi vin corbii cu clonţul de fier…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Fiii câmpiei

    cum ţâşnesc din brazdă spre soare ţăranii ca nişte fire de grâu şi cum urcă pâinea în cer ceva mai spre seară heei, seva pământului trosnea şi se revărsa în floare şi peste câmp mărşăluiau soldaţii luminii în iţari fiii câmpiei plămădiţi cu sudoare grea şi sânge de zână uneori morile măcinau şi vânt iarba nu mai creştea doar se usca priveşte cum păsările trag o brazdă lată în cer până la lună aşa a tras şi tata o brazdă în câmp cu plâns udă mama grâul pe furiş să încolțească și să crească până la cer aşa se face și pâinea cu lacrimi şi nevoi cum s-a înserat lumina…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine

    când nimeni nu te vede și te întreabă le spui că ești bine că zbori că fluturii au cuib la tine de un secol la subsuori și când le spui că e frumos și bine la tine în viață în suflet în interior nu-i așa că abia îți mai ții plânsul și glasul îți e aproape stins? de fericire spui și închizi nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine nici nu mai știi de e bine sau rău ce sens mai are viața când până și un câine e mai fericit acum unde ești tu până mai ieri suflet pereche? o biată pală de vânt te-a smuls și nici…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Sisif şi muncile câmpului

    toată durerea mi se scurgea subtil în pământ prin picioare ca şi cum ar fi nişte ţevi prin care curgea trosnind noroiul din cer stăteam cumva agăţat de moarte ca de frunze şi nici nu ştiam că durerea provoacă dependenţă sevraj sau nemurire e atâta măreţie în plâns şi văd cum cresc rodii în crug şi parcă nu-i de ajuns am văzut odată cum morile îşi ridicau fustele şi plecau în câmpie săltând apoi se transformau în sperietori pentru păsări nu mă miram, mă aşezam lângă ele şi fluieram după ciori până îmi amorţeau buzele de atâta șuierătură apoi mă spălam cu ţărână pe faţă până prindeam rădăcini poate aş…

Scroll Up Scroll Up