Fiul risipitor sau neputința de a fi tu însuți

faptul că ne putem emoționa auzind ciripitul păsărilor sau mai ales cum nu ne mai săturăm privind curățenia cerului după fiecare ploaie nu-i așa că îți vine să te iei în serios și să luminezi în trupul tău muritor ca un arhanghel, de multe ori mă ascund în cuvinte uneori mă rătăcesc printre ele ca între pereții casei părintești în zbaterea inutilă de a deveni altceva decât sunt timp risipit iar Dumnezeu are mâinile ocupate cu creația și nu-și mai pieptănă barba în ea și-au făcut cuib un cuc și-o rândunică alunecând din cer vine un înger să fure gutui anul ăsta sunt mari zemoase și gălbui lasă-l să ia lasă-l te rog îmi zici apoi îngerul ne-a făcut cadou o pereche de aripi pe care repede ți le-ai prins de umeri și te-ai înălțat până te-ai pierdut și am rămas singur și nu mai am știut cum să te uit

strălucim amândoi noapte de noapte cu dorința adunată în memoria pielii după care ne întoarcem grăbiți acasă fiii risipitori de dimineți și iubiri norocoase