Poem încă nedefinit

unde câmpia ca un animal rănit
cu respirația stinsă
apoi risipită
în cârduri de ciori
s-a dus și toamna
purtată de iarnă
de subsuori
ca un poem amar
mâhniri fără sens

ca dincolo de ploile mărunte
sau tulburate fântâni
sau lanuri putrezite
de porumb
care tot plutesc peste sat
purtate haotic
de vânt
cum și dincolo de tristețile
lunii noiembrie,
puse în aspre cuvinte
niciodată rostite
și care se tot întorc
și ne cuprind în îmbrățișări
din ce în ce mai violente
sau doar confuze

întunericul veșnic
și frigul din el
nu mai e deja duminică în noi