Category Archives: Atunci când până și chitarele plâng

îți amintești, sunt poate mii de ani
cum culegeam întunericul în rai
din frunzele de măr albastru
fărâmă cu fărâmă să zidim lumina din turn
înainte de marea izgonire
ca apoi să lăsam lumina să curgă
într-o noapte târzie sufletele noastre
sau cum îți despicai pieptul din prima
și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin
apoi te lipeai de cruce senin
sau cum creștea … (Citește mai departe)

de un timp lumea își poartă războaiele
în mine
și ele se întâmplă mereu pe înserat
iar peste toate trona luna în flăcări
cerul se umplea cu mii de inimi
rupte de gloanțe
și multă moarte se întâmpla în sufletul meu
și îmi este din ce în ce mai greu
să le duc pe toate
mă împiedic cad și merg mai departe
călcând bezmetic peste… (Citește mai departe)

cred că a venit timpul să mă caut
deși nu mi-am dorit niciodată să mă găsesc
bărbatul disperat năuc și absurd
față în față cu truditorul diurn
dar de prea multe ori am cerut ajutor
ca să nu mă iau acum în serios
și mai cred că mi s-a întâmplat ceva rău simt asta
așa cum simt și femeia care stă la pândă în preajma … (Citește mai departe)

în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger

amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și de sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de … (Citește mai departe)

nu-i așa că de fiecare dată când se face noapte
în camera ta
îți vine să scotocești în tine
după vreo amintire cu noi
dezbrăcați de piele până la os
și nu reuşești să-ți licăre în suflet
nimic frumos nicio urmă de lumină
și cum ți se răzvrătește ochiul căprui a vină
sau cum mă nășteai din nou
de câte ori plecam hai-hui în lume?… (Citește mai departe)

desprinderea aripi din umăr cu mișcări de grație pline de ciudă
balet mecanic cu statuete din lut și rotițe aurii din ceasul de humă
o umbră bolnăvicioasă de aer mă prinde din urmă
șleampăt mecanicul lumii pășește în lună
e abia miezul nopții lupi alburii încep să mă urle
nu-ți fie frică copile zeii sunt cu tine
uluit ca un mânz rătăcit în iarbă băiatul … (Citește mai departe)

mi-a povestit într-o seară un înger
beam împreună o sticlă de vodcă
în timp ce scriam amândoi versuri ciudate
despre morți și fantome în parcul cu platani
cum că sunt singurul vinovat
pentru viața mea de rahat
că de bună voie m-am legat în lanțurile grele
ce mă țintuiesc în pat
până și boala năprasnică de care sufăr
eu mi-am plăsmuit-o
după ce am fumat … (Citește mai departe)

de undeva din cosmos către lumina dumnezeiască
care de altfel e un mecanism neînțeles și abstract
de mii de ani cărat de omenire în spate

în calea lor am construit baricade
am umplut universul cu insecticid și țepi
am otrăvit fântânile râurile mările pădurile viile Calea Lactee
am îmbrăcat bolta cerului
cu plase din oțel prin care treceau mii de volți
nici nu mai știu … (Citește mai departe)

oamenii din ecrane vorbind despre alte ecrane
despre alte oglinzi
și vorbele lor rostogolindu-se fără rost
ori curgând până când încăperile lor se vor umple
cu întuneric cu haos cu șerpi
și se vor umfla ca niște buboaie
iar puroiul va țâșni din ele până în cele mai adânci
gropi mariane găuri negre conștiințe bolnave
până în cele mai înfierbântate minți
până în cele mai … (Citește mai departe)