Categorie: Atunci când până și chitarele plâng

cred că a venit timpul să mă caut
deși nu mi-am dorit niciodată să mă găsesc
bărbatul disperat năuc și absurd
față în față cu truditorul diurn
dar de prea multe ori am cerut ajutor
ca să nu mă iau acum în serios
și mai cred că mi s-a întâmplat ceva rău simt asta
așa cum simt și femeia care stă la pândă în preajma mea
și fotografiază orice întâmplare s-ar apropia de mine
orice adiere de vânt sau poate o altă femeie
își înțeapă fotografiile cu acul
apoi le ține lipite între filele unui caiet
și … (Citește mai departe)

în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger

amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și de sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
pășeam cumva în moarte ținându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
și totul ținea mai mult de o veşnicie
până când ne aprindeam țigările
iar fumul … (Citește mai departe)

nu-i așa că de fiecare dată când se face noapte
în camera ta
îți vine să scotocești în tine
după vreo amintire cu noi
dezbrăcați de piele până la os
și nu reuşești să-ți licăre în suflet
nimic frumos nicio urmă de lumină
și cum ți se răzvrătește ochiul căprui a vină
sau cum mă nășteai din nou
de câte ori plecam hai-hui în lume?

se pare că am adunat
tot întunericul lumii în mine
și acum îmi este teribil și frig
tâmplele îmi explodează ca o grenadă
ca o sticlă de lampă atinsă de brumă
sau … (Citește mai departe)

desprinderea aripi din umăr cu mișcări de grație pline de ciudă
balet mecanic cu statuete din lut și rotițe aurii din ceasul de humă
o umbră bolnăvicioasă de aer mă prinde din urmă
șleampăt mecanicul lumii pășește în lună
e abia miezul nopții lupi alburii încep să mă urle
nu-ți fie frică copile zeii sunt cu tine
uluit ca un mânz rătăcit în iarbă băiatul abia născut
își molfăie sfârcul de țâță printre sughițuri fericit
cu gura plină rotundă

cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine apoi lumea întreagă… (Citește mai departe)

îți amintești copii fiind
cum culegeam întunericul din frunzele de prun
fărâmă cu fărâmă să zidim lumina din turn
apoi cum o lăsam lumina să curgă peste combinatul de porci
cum picuram uitarea peste zări și străzi
sau cum îți despicai pieptul din prima
și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin?

doar varul mai strălucește la noi acasă
ochii ni-s arși cu țurțuri de gheață
cum mușcam cu gura fără dinți din pereți
din ei în fiecare noapte musteau fantome cu pantaloni verzi
umbra bătătorită de grele și acide ploi
hai să ne mai luăm de … (Citește mai departe)

mi-a povestit într-o seară un înger
beam împreună o sticlă de vodcă
în timp ce scriam amândoi versuri ciudate
despre morți și fantome în parcul cu platani
cum că sunt singurul vinovat
pentru viața mea de rahat
că de bună voie m-am legat în lanțurile grele
ce mă țintuiesc în pat
până și boala năprasnică de care sufăr
eu mi-am plăsmuit-o
după ce am fumat o floare de nufăr
și că mâinile mele au ridicat zidurile închisorii
în care sunt întemnițat
și să nu mă mai plâng atâta
mai bine aș sparge cercul de care sunt înconjurat… (Citește mai departe)