

La icoana sânilor tăi ard lumânări
îți amintești, sunt poate mii de ani
cum culegeam întunericul în rai
din frunzele de măr albastru
fărâmă cu fărâmă să zidim lumina din turn
înainte de marea izgonire
ca apoi să lăsam lumina să curgă
într-o noapte târzie sufletele noastre
sau cum îți despicai pieptul din prima
și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin
apoi te lipeai de cruce senin
sau cum creștea … (Citește mai departe)
Comentarii recente