Un bătrân mă locuiește de un timp și noapte de noapte îmi poartă în mâini ca pe o pradă inima pustiită are mâinile mânjite cu sângele meu și mâinile lui sunt ca niște crini întorși pe dos și flutură bezmetic fix la ora trei îngerul nopții care poartă în spate în loc de aripi acordeoane cu burduful spart își țipă de fiecare dată liniștea și somnul în timp ce eu nu înțeleg de ce din tot ce mi s-a promis a mai rămas doar o fărâmă de timp în jurul meu poartă viață doar încăpățânarea mugurilor de pruni care dau să plesnească în frunze și flori până și furtuna și-a…

Cu fiecare vis nedormit pierd bucăți din timpul meu și acestea ajung toate în visul din somnul pus în așteptare despre care sunt convins că îl voi dormi cândva, câteodată visele mi se întorc înapoi și asta mă întristează și atunci întunericul strâns în mine se va scurge în fântânile din sat iar prunii abia înfloriți vor fi deja uscați și dând anevoios din muguri se vor înălța în raiul lor iar păsările nopții deodată vor albi nefiresc. Cumva păsările sunt poveștile cărnii mele iar brațele îmi sunt născociri ale pielii a sosit timpul îmi zic și mă așez sub un prun așteptând să mi se reîntoarcă  ultima noapte, Liușka…