Zi de vizită și tabloul tulburat

pe holul spitalului a crescut
peste noapte un copac
zici că este o uzină de făcut praf
cu o elice în vârf şi un motor turbat
care zbârnăie neîncetat
tremură și tușește împroșcând
întuneric

o, cum mai cresc cimitirele
cât munţii până-n înalt
iar frica ne roade papucii sub pat
femei în fuste și coc se abat
la ușa de fier şi nu ştiu de ce nu răzbat
până la noi noi cei spânzuraţi
de perfuzii

să se facă linişte urlă asistenta şefă
mai mult bărbat
şi se face până când un bolnav
ţopăind într-un picior
vesel și hoinar
porneşte motorul din pom
zbâr zbâr vruum vruum zbâr vlam
şi eu mă tot întâmplam
tulburat ţintuit în tainicul pat

e zi de vizită acum în spital
cei mai mulţi dintre noi stăm frumos aliniaţi
cu mâinile spălate cu ochii ciudaţi
ne-am frecat cu piatra pe răni până am dat
de urmele bolii
și de câte un înger stricat
pe care fiecare l-am legat
cu șireturile de pat