Semn
(Vis I) eu în capul patului încremenit într-o spaimă cumplită cu trupul rece de gheață atâta liniște îmi pare aud doar fâlfâitul flăcării lumânării din mână ca rostogolirea unor șoapte șoapte șoapte în salonul ATI salonul înstrăinat și mirosind a moarte nu știu de ce dar buzele îmi sunt fierbinți chiar fremătătoare și crăpate de dorință și gura strâmbă într-un rigor mortis nu te mai știu
Petre Ioan CREȚU – Recviem pentru o roată bolnavă mintal (Editura Neauma, 2019).
Adrian Alui Gheorghe ”Nu e de ici-colea să conștientizezi că o roată poate să fie bolnavă mintal, dar după ce afli asta, citind poezia lui Petre Ioan Crețu, te uiți cu prudență pe stradă, la mașinile care merg inconștiente fără să aibă habar ce pericol le paște. Sau ce pericol ne paște? Iată cum arată o asemenea plimbare prin miezul orașului (”o, nebunia orașului mare!”), logica comună este serios zdruncinată, deși parcă tot ce gândim și tot ce facem contribuie la această confuzionare a raționalului, ca pe o imensă scenă de circ: ”vreau să-ţi povestesc iubito/ despre oraşul cu trei felinare/ şi o bancă uitată…