Petre Ioan CREȚU – Recviem pentru o roată bolnavă mintal (Editura Neauma, 2019).

Adrian Alui Gheorghe

          ”Nu e de ici-colea să conștientizezi că o roată poate să fie bolnavă mintal, dar după ce afli asta, citind poezia lui Petre Ioan Crețu, te uiți cu prudență pe stradă, la mașinile care merg inconștiente fără să aibă habar ce pericol le paște. Sau ce pericol ne paște? Iată cum arată o asemenea plimbare prin miezul orașului (”o, nebunia orașului mare!”), logica comună este serios zdruncinată, deși parcă tot ce gândim și tot ce facem contribuie la această confuzionare a raționalului, ca pe o imensă scenă de circ: ”vreau să-ţi povestesc iubito/ despre oraşul cu trei felinare/ şi o bancă uitată în parc/ unde în fiecare zi primeam o gogoaşă/ şi de atâta fericire plesneam// despre oraşul unde/ specialiştii în administrat/ supozitoare în urechi/ se înmulţeau alarmant/ iar trupurile noastre se zvârcoleau/ pe o frunză neîncetat/ până când dimineaţa a explodat în sfârşit/ rupând din noi bucăţi mari de lumină/ şi de chin// despre oraşul în care şeful/ secţiei de reparat timpul/ era mereu cu degetul arătător/ îndreptat spre o cisternă cu apă/ sau către umbra mea firavă/ de om cocârjat/ dar de cele mai multe ori arăta/ către femeia călare/ pe o motoretă carpaţi/ din pântecul căreia ţâşneau la viraj/ ceasuri cu pendulă şi un cuc la costum/ până într-o zi când şeful de post/ a interzis berea şi negrul de fum// îţi voi povesti/ mai ales despre ambulanţa care plimba/ în jurul spitalului judeţean/ o roată cu ciucuri bolnavă mintal/ şi nu se mai făcea/ niciodată tu şi nici dimineaţă în inima mea” (Oraşul cu trei felinare şi o roată bolnavă mintal). Trebuie să recunoaștem că nu este o lume chiar în regulă, cuvîntul șterge orice punte între lucruri, le însingurează, o realitate depresivă te cuprinde încetul cu încetul.

          Dar ceea ce trebuie să remarcăm, în final, este că Petre Ioan Crețu a scris o carte de citit și de reținut.”

Articol apărut pe blogul distinsului poet Adrian Alui Gheorghe „Prăvălia cu poezie”