About fountains that suck up the sky, the rain of birds as a revelation, and my purpose in disturbing nothingness
Despre fântâni care sorb cerul, ploaia de păsări ca o revelație și rostul meu în tulburarea nimicului
A fist ceva )
Despre o pădure fără pași și despre un poet ca parte din delirul care definește acest poem
Imaginea a fost generată de Enoh (Microsoft Copilot ) De fiecare funie se leagănă câte un copac și nu sunt pruni și nici nu sunt ramuri și nici nu sunt frunze sunt copaci întregi suspendați în dezordine ca gândurile unui ceas stricat funiile sunt groase răsucite din firimiturile timpului visat și uitat în timp ce o bătrână rupe fâșii dintr-un ziar vechi pe care le flutură cu disperare și nimeni nu înțelege de ce, copacii își lasă rădăcinile să plângă: ce ploaie, strigă copilul din mine! De fiecare funie se leagănă câte un copac și copacii sunt suspendați între cer și somnul meu par gânduri moarte care refuză să deschidă…
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
