• Atelier,  Poezie

    Prea mult alb în albe vise

    de-a joaca jocului – experiment prea mult alb în albe vise doar cuvântul doar cuvântul acolo întoarce vântul plânge luna sună plânsul spații întinse, albe, triste prea mult alb în albe vise bântuite-n nopți ucise de feciori cu plete ninse suflete reci zdrențuite de fecioare nenuntite conspirând o floare rară albă pură o candoare spații întinse, albe, triste prea mult alb în albe vise luna ascunsă pe sub poale uite moare uite moare albă pură ce candoare! am o lună am o floare gingașă toată brumată în grădina zbuciumată o fecioară-ngândurată sâni în mugur fructul crud spații întinse, albe, vise prea mult alb în nopți prea triste

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn,  Poezie

    Moartea înșelată și piciorul de lemn care îmi tot tresaltă

    în fiecare dimineață sunt pus să aleg între tine și o altă femeie și nu știu de ce dar de fiecare dată te prefer pe tine cum nici nu am să înțeleg de ce tot insist să te aleg și asta mă tulbură peste măsură și nu aș vrea să privești cu înțelegere greșită faptele mele apoi îmi aduc aminte visul care îmi înspăimântă somnul mereu același mereu la aceeași oră în visul meu se făcea că dorm și că visez și visul meu era un animal rău care mă trăgea cu putere în el vreau să mă trezesc și nu pot visul din somnul din visul meu devenea tot…

  • Blog,  Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Poemul de sâmbătă recitat de către actrița Lidia Lazu la Creatorii de poveste, vineri 6 august ac

    În cadrul emisiunilor Publilive, actrița Lidia Lazu are emisiunea „Creatorii de poveste”, unde împreună cu actorul Petre Moraru, produc un spectacol de poezie de bună calitate, pe care îl urmăresc cu mare plăcere. La emisiunea de vineri, 6 august ac, cei doi actori au recitat versuri din poeții Nicolae Labiș, Cezar Ivănescu, Lucian Avramescu, Radu Cange, Lidia Lazu și Nicolae Dabija. La un moment dat, doamna Lidia Lazu a recitat un poem scris de mine, „Poemul de sâmbătă”, care face parte din volumul meu de debut „Poemele săptămânii uitate”. În ciuda unor mici inadvertențe, fost pentru mine o surpriză foarte plăcută, nici nu mai vorbesc de cât de măgulit am…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Într-o zi de treișpe fatalitatea din fiecare zi

    (se pare că fiecare avem o zi de 13 într-o marți nefastă) spune-mi cum de nu ai obosit să umbli cu ochiul în palme bolborosind cuvinte neștiute cu lumina șiruind printre degete ori alunecând de-a lungul străzii lovită cu pietre de bărbații cu baston și îmbrăcați în negru? Îmi aduc aminte că într-o zi de treișpe ți-am spus că te iubesc că îți voi întinde covoare de flori pe sub pași călcâiele îți vor fi păsări călătoare și-ți voi umple zilele toate cu artificii și globuri de foc ca la sfârșit să îți înfășor trupul cu frunze sau cu aripi de fluturi și voi picura ca o viță care își…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Poemul de luni

    cineva îmi spunea că păpădiile au prostul obicei de a încărunţi din plictiseală – ridică-te Lazăre tu eşti Dumnezeu şi biserică ia-ţi patul şi te du şi s-a dus nici el nu ştie unde s-a trezit deodată aşa în pustiu c-un pat în spinare şi cu o mare durere în suflet de abia se obişnuise cu moartea mai schimba şi el o vorbă cu Dumnezeu sau cu alte persoane interesate de nimicuri în lumea mea mofluz fac vaporaşe din hârtie cu două etaje şi ele plutesc aşa boţite şi nepăsătoare prin sângele meu până când dovedite de greutatea lichidă a trupului meu se vor lăsa încet încet la fund şi…

Scroll Up