Poemele săptămânii uitate

– creaţie dumnezeiască –

Dumnezeu, se spune,
nu a avut simţul umorului
s-a născut mai întâi pe el,
din plictiseală,
într-o duminică de vară,
când soarele stătea-n crucea zilei
în echer, elohim
nu ştiu cât timp i-a trebuit
să-nveţe să folosească braţele
că repede a făcut cerul
îl înghesuia din toate părţile nimicul ăsta,
căci peste tot şi toate
exista doar un mare nimic
un talmeş-balmeş fără de măsură
fudul şi stupid
era cât pe-aci să fie turtit
de ceea ce tocmai urma să zămislească,
adică pământul,
ce fapt crucial pentru noi
aşa că din haos tocmai … (Citește mai departe)

e atât de minunat
să desenăm cu creta
pe pereții spitalului
chipuri de îngeri
și ele zidurile să se destrame
să cadă brusc
din înalt
rostogolindu-se în mare

apoi toți bolnavii
să ne încolonăm pe faleză
cu asistenta șefă în frunte
și să ne pierdem
unul câte unul
în umbre

în fiecare noapte
ne întoarcem toți
în locul unde a fost
cândva spitalul
ne ținem de mână
și așteptăm să ni se dea
tramadolul
și un pahar cu apă

la mine a venit un înger ciudat
cu aripile înnodate la spate
să mă întrebe aşa
cum o mai duc eu în general
apoi cu fericirea în particular
cum a venit aşa a şi plecat
ciudat
cu aripile înnodate la spate

la mine ai venit tu
cu mânecile suflecate
până la coate
te-ai apucat gospodăreşte
să-mi mângâi fruntea
să mă săruţi pe suflet
până când m-am subţiat
pierzându-mă

deja te-am uitat

tristeţea zilei apoi nimicul din noi
eu stând pe balcon
ca în fiecare dimineaţă
cu soarele în ochi
iar în salonul unu
maseuza îşi plimbă mâinile uşor
pe gambele pe tălpile bărbatului blond
paralizat pe viață
de la mijloc în jos

maseuza e planturoasă
are coapsele lungi
prin halatul alb străveziu
se ghicesc sânii obraznici
cu sfârcuri rozalii
iar mâinile îi urcă şerpuind tot mai sus
și mai sus

mi-e sete şi gem
tremur uşor mă tulbur transpir
când deodată tălpile bărbatului blond
asudă brusc și abundent
orgasm săvârşit mister
gâfâi
și mă sprijin uşor
de stâlpul … (Citește mai departe)