

Candoarea prunilor cu frunze albastre
deodată e un foşnet ciudat
în prunii sălbatici
adunaţi în pâlcuri
la marginea oraşului
frunzele ţâşnesc din muguri
deja ruginii
se înalţă puţin
atât cât să creadă
că au învăţat să zboare
după care încet încet
se aștern în tomberoane
şi se albăstresc
oraşul deja e albastru
enorm monoton
luăm frunză cu frunză
şi le vopsim curcubeu
oricum e haos pe străzi
noi cei din … (Citește mai departe)
Comentarii recente