Rătăcitor printre zilele rămase şi uitate demult

veşnic rătăcitor
între ziua de ieri şi ziua de mâine
pe coridoarele pictate de tine cu nelinişti
cu mână tremurândă
și mă lovesc bezmetic de pereţii scunzi
ca într-un balon de săpun
într-un alt balon de săpun rostogolit
– multe coşmaruri şi multe iertări
am găsit în cotlonul zilei de ieri

animale mici alergau
hăituite în cerc de fluturi speriaţi
mereu suavi mereu albaştri
sunt bântuit de albastru ca de o spaimă
îmi lipeam buzele de tâmpla ta căruntă
– trup părăsit
călător singuratic în cer
femeie proscrisă rătăcită printre îngeri

cel mai greu mi-a fost
să-mi aduc aminte
cum te îmbrăcai tu în femeie
cu părul în vânt
sau cum îţi dezbrăcai timid
îmbrăţişările străine
le aşezai cu grijă pe un scaun
pentru o zi
despre care ştiai că o să vină
mă dezmembram şi eu uimit
ceva mai înspre ziuă