Săptămâna patimilor alandala

în sala asta mare cu lespezi reci alunecoase
iubirea ta coboară-n mine,
treaptă cu treaptă
ce forfotă ce zumzet şi tare sunt buimac
iar Dumnezeu se-apropie şi-mi şopteşte
– Taci!
nu-s piatră Doamne am mai apucat
să-i spun răstit
uitându-mă cu grijă în jur era proscris
nu-s piatră chiar tu mi-ai zis să vin

străinul acesta e vinovat e vinovat strigă juriul în cor
nu a uitat să zboare trebuie crucificat!

în săptămâna asta singurătatea am pus-o la păstrat
am adunat de-a lungul vremii am tot adunat
stau bine aici în suflet
când mi se face dor de câte ceva
cobor în mine şi le răsfoiesc
umezindu-mi degetul în lacrimi
păstrate într-un borcan
dacă te uiţi mai bine în suflet vei vedea pasărea Rock
legată în lanţuri și ciugulindu-și porţia cuvenită de foc

– la Nichita a venit un înger să-i vândă un câine pe care
l-a dresat asmuţindu-l pe mine

străinul acesta e vinovat e vinovat urlă juriul în cor
nu a uitat să zboare să-l crucificați!
pe sub picioarele mele trec ceruri
crucea de care eram legat creştea fără de măsură
şi pe pământ se făcu deodată umbră
arhanghelii zburau pe caii lor de foc şi mai pocnea o ţeastă

cu toate astea iubito păcătosului îi este foarte dor de tine




Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top