Recită scriitorul Lucian Dumbravă. Felicitări! Rostirea lui este foarte frumoasă și îi mulțumesc mult.  în sufletul meu este o roată încă dinainte de a mă naște a avut-o și bunicul se pare că stră-străbunicul a purtat-o pentru prima dată era un fel de roată de rezervă ori de câte ori se rupea roata la căruță se dădea în spate pe furiș și scotea pe sub piele roata cea bună îi era rușine să nu-l vadă careva și să râdă să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet o roată, de parcă nu putea să-i crească o damigeană cu țuică sau o nevastă frumoasă stră-străbunica nu era o femeie…

orașul meu colorat în verde și galben galben palid pătat cu roșul soarelui apoi buletinul de știri vremea toate trecute prin ochiul meu căprui în ecranele de sticlă și leduri breaking news ne plimbam pe stradă amândoi doar ce ne-am cunoscut în față mergeai tu cu fusta cloș și înflorată apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte și strada se înclina nefiresc casele cu țiglă roșie se prăvăleau ca un castel din cărți ținându-se de mână cu pereții suflecați până la bârnă grăbiți ne loveam de câte un pom uscat dezbrăcați de coajă și pictați apoi o mie de cuci rătăciți și uitați în grădina bolnavă și peste…