• Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Roata din suflet

    Recită scriitorul Lucian Dumbravă. Felicitări! Rostirea lui este foarte frumoasă și îi mulțumesc mult.  în sufletul meu este o roată încă dinainte de a mă naște a avut-o și bunicul se pare că stră-străbunicul a purtat-o pentru prima dată era un fel de roată de rezervă ori de câte ori se rupea roata la căruță se dădea în spate pe furiș și scotea pe sub piele roata cea bună îi era rușine să nu-l vadă careva și să râdă să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet o roată, de parcă nu putea să-i crească o damigeană cu țuică sau o nevastă frumoasă stră-străbunica nu era o femeie…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Caniculă

    orașul meu colorat în verde și galben galben palid pătat cu roșul soarelui apoi buletinul de știri vremea toate trecute prin ochiul meu căprui în ecranele de sticlă și leduri breaking news ne plimbam pe stradă amândoi doar ce ne-am cunoscut în față mergeai tu cu fusta cloș și înflorată apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte și strada se înclina nefiresc casele cu țiglă roșie se prăvăleau ca un castel din cărți ținându-se de mână cu pereții suflecați până la bârnă grăbiți ne loveam de câte un pom uscat dezbrăcați de coajă și pictați apoi o mie de cuci rătăciți și uitați în grădina bolnavă și peste…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Zburătorul rătăcit

    la mine a venit un înger cu aripile înnodate la spate să mă întrebe aşa cum o mai duc eu în general apoi cu fericirea în particular cum a venit aşa a şi plecat cu aripile înnodate la spate la mine ai venit tu cu mânecile suflecate până la coate te-ai apucat gospodăreşte să-mi mângâi fruntea să mă săruţi pe suflet până când m-am subţiat apoi ai plecat în viața ta anostă așa cu mânecile suflecate până la coate deja te-am uitat

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Sâmbătă. Vidra şi Lupul

    “Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” din neguri cumplite vin neamurile calcă până la sânge dincolo de vintre cetatea cea mare cetatea sfântă se aud trosnind oasele străzilor sub bocancii grei de fier şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins în tâmplă bate cornul fiarei şi peste toate plouă cu sânge încins cu pietre şi blesteme am văzut cum din mare deodată s-a ridicat fiara cu zece coarne în care erau înfipte zece capete de împăraţi pe fruntea lor sta scris cu foc nume de hulă din cer s-a arătat o femeie gata să nască…

Scroll Up Scroll Up