Poetul şi floarea

de un timp poetul locuiește în turla bisericii din sat
se mai spunea că pe acolo trece și curcubeul
iar Dumnezeu intra în fiecare dimineață
să-l mângâie pe creștet sau pe frunte
și poetului i se lumina cerul din ochi
şi din suflet

în sat lumea vorbea
că în turla bisericii stă un nebun
care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet
să hrănească păsările şi îngerii cerului
şi că de o vreme
uite, nu se mai poate bate clopotul
a moarte

în sat
ca un făcut nu se mai murea
pe nimeni nu-l mai înjunghia reuma
şi grâul era tot mai înalt mai des mai mult
vițeii creşteau ca-n poveste
iar în livadă a rodit până şi dudul bătrân

ăsta aduce ghinion zice unul
tulbură legea firii să-l izgonim cu ură și pietre
şi l-au gonit

de-atunci peste sat s-a abătut ca din senin sărăcia
ca o ciumă neagră şi rea
şi moartea îşi lua
cu vârf și îndesat tainul

poetul e acum în cer
într-o clopotniță pe unde trece curcubeul
de trei ori pe zi
unde învață îngerii
să recite frumos