Câmpia în genunchi,  Poezie

Poetul şi floarea

de un timp poetul locuieşte în turla bisericii din sat
se mai spunea că pe acolo trece curcubeul
iar Dumnezeu intra în fiecare dimineaţă
să-l mângâie pe creştet pe frunte
până în străfundul cerului din ochi şi din suflet

în sat lumea vorbea
că în turla bisericii stă un nebun
care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet
să hrănească păsări şi îngeri
şi că de o vreme
nu se mai poate bate clopotul
a moarte

în sat
ca un făcut nu se mai murea
pe nimeni nu-l mai înjunghia reuma
şi grâul era tot mai înalt mai des mai mult
viţeii creşteau ca-n poveste
iar în livadă a rodit până şi dudul bătrân

ăsta aduce ghinion zice unul
tulbură legea firii să-l izgonim cu ură și pietre
şi l-au gonit

de-atunci peste sat s-a abătut din senin sărăcia
ca o ciumă neagră şi rea
şi moartea îşi lua
cu vârf și îndesat tainul

poetul e acum în cer
într-o clopotniţă pe unde trece curcubeul
de trei ori pe zi
unde învață îngerii
să recite frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up