Sângeram o lumină de moarte sub tâmplă

Vedeam cum îţi urcă pe pulpe ierburi înalte
Cum îţi strălucea pe piept roua şi-n ochi o pată de înger
pe gât ai un contur de buze străine o rană
iar ura ne desprindea violent de pe oase de pe buze

În pat rămâneau doar două urme
tu sângerai în biserica din umărul meu
în altarul coastelor mele
ştii, pluteam fără ţintă în orb
mă prelingeam lichid prin găvanele arse de lună
şi mă îngânam
şi respiram toţi prunii de sub brumă.

Deodată mă desprind a vătămătură căpruie
mă curăţ de praf mă curăţ de lumină
e aşa de prea multă moarte strânsă în mine
şi lupi sfâşiaţi de hoardele lumii stârvuri abulice fanome nebune
cum îţi spuneam sângeram o lumină palidă sub tâmplă.

În fruntea răvășită un fluture vibrează
cumva i-ai frânt aripile lovindu-l de lună.

Categorii

Lasă un răspuns