taina câmpiei otrăvită de cuci
– cum smulgeam noi hălci de pâine din ea până la spic
și ne durea carnea ca o rană
sunt lampagiul beat și adormit
sub mirosul zăpezii de trudă
doar o urmă de timp doar o urmă
câmpia chircită sub umbra din noi
uscată de vânt arsă de ploi
noi murim strâmb desfiguraţi şi goi
cu carnea desprinsă cu ochii şuvoi
cu oasele albe bieți strigoi
munţi de plastic au crescut sub brazdă iar noi
noi desenam curcubeie din peturi multicolore
şi-am plâns frumos şi ne-am bucurat
sub lumina de seră
tu eşti Sodoma, Gomora sunt eu
cu noi vin corbii cu clonţul de fier
mai bate şi un Crivăţ de foc
nivelând câmpia şi drumul de fier
boabele de grâu pleznesc a boambe violete
alice palmierul dum-dum
noi sorbim lumina vie din candelă
din lumânări
şi stăm de veghe lanurilor de pâine
dospită de fete la subsuori
taina câmpiei otrăvită de cuci
– cum smulgem noi hălci de pâine din ea până la os
și ne durea carnea fără de rost
împrumută-mi câte puţin din ce eşti atunci când scrii până când simţi că moartea se supără
că numai apuca nimic din tine deşi
stă la pândă să prindă momentul critic dintre o transformare în alta
să se bucure cât de frumos o alinţi
în neştire
fără să te vadă fără să te audă
cât treceai prin ea
pe nesimţite
împrumută şi tu măcar umbra
să mă gătească într-o noapte hilară
speriată că aud câmpia cum creşte în palme
şi fântâna săpată cu-o sete nebună
împrumută-mi câte ceva din tine să ştiu cum e să rămâi viu
atât de viu în braţe cu moartea eternă stăpână
peste sat peste iubire peste crinii felinare pentru cruci
şi livezi cerşetoare de pruni
împrumută-te cu totul dacă vrei
ca să facem sac pe un pat al morţii
cu ce am eu cu ce am de la tine
sa ne iubim doar vii doar să vii doar să …