Un alt poem de luni

cumva acolo sus
se-ntâmplă ceva fabulos
momentul acela de linişte
de dinaintea creaţiei poate

– în mine încolţesc sacre icoane
le ud cu lacrimi
le hrănesc cu suferinţă
și puţin rom
din când în când și vodcă
până cresc mari
apoi
când le vine sorocul
vin iconarii să le cumpere
iar eu le lipesc timbre ştampilate
pe frunte