Poemul de marți

prin geamul murdar
se vedea o lumină ciudată
ceva între verde și mov,
soarele biciuia marea
c-o mie de cnuturi
ca și cum ar ploua

de undeva,
nu departe de mal,
delfinul meu
îmi făcea semn cu aripioarele,
eram la etajul al treilea al spitalului
într-un scaun cu rotile
care nu era al meu
dar era comod
priveam marea și mă bucuram
sorbeam din cafea
și trăgeam cu nesaț din țigară,
de atâta încântare
în mine se-auzea solemn
muzică
Deep Purple parcă Fools
îmi era bine

țineam ochii închiși
și sorele mi se lipise de tâmplă
tâmpla era sprijinită de geam
geamul cu o mie de vise
mai erau și cuvintele rostite de noi
cu atâta nesăbuință

mă desprind cu greu
iar pașii mă poartă
într-un mers speriat
spre blocul operator
tocmai urma să mă operez
era o operație ușoară
pe creier