Poemul de marți

prin geamul murdar
deodată văd o lumină ciudată
ceva între verde şi mov,
soarele biciuia marea
c-o mie de cnuturi
parcă ploua

de undeva,
nu departe de mal,
delfinul meu
îmi făcea semn cu aripioarele,
eram la etajul al treilea al spitalului
într-un scaun cu rotile
care nu era al meu
dar era comod
şi priveam marea
beam o cafea
şi trăgeam cu nesaţ din ţigară,
în mine se-auzea și muzică
Deep Purple parcă Fools
îmi era bine

ţineam ochii închişi
şi sorele mi se lipise de tâmplă
tâmpla sprijinită de geam
geamul cu o mie de vise
lipite murdar
sau cuvinte de noi rostite
rătăcite în van

mă desprind cu greu
iar pasii mă poartă
într-un mers nehotărât
speriat
spre blocul operator
tocmai urma să mă operez
o operaţie uşoară pe creier



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *