Poemele săptămânii uitate,  Poezie

Poemul de sâmbătă

e dimineaţă dar mai ales e sâmbătă
aici sâmbăta e o zi specială
e subliniată cu roșu în calendar
asistentele nu mai târâie după ele
cărucioarele cu seringi
cu perfuzii pansamente sterile morfină
îşi fâlfâie halatele lor albe
străvezii
și se preling feline
peste paturile bolnavilor
pe care-i mângâie pe frunte
și îi sărută trist pe tâmpla
îmbătrânită de vânt

prin salonul nostru mai trece
din când în când şi moartea
deschide uşa ne zâmbește chinuit
şi ne face cu mâna
n-avem timp
poate nici stare să-i răspundem la fel
cum îţi zic e sâmbătă
ne îmbrăcăm pijamalele de gală
şi ieşim
încolonaţi pe balcon
să privim marea cu lăcomie
şi tâmp
și ea să ne străfulgere pieptul
cu fiorul ei clasic
e ca şi cum am primi
împărtăşania pentru ultima oară

murim nefiresc cu fiecare dezastru
cu fiecare clipă încolţită de umbre
cu degetul deja în sevraj
desenez o floare pe geamul murdar
mă caut ca să mă pierd
sinucigaş
câtă plăcere poţi găsi în neputinţă
sau în ratare
ştie cumva cineva?

urletul lupului alb
îmi stă de-o veşnicie
în gât înfipt adânc
nici nu mai sunt în stare
să mă aud așa tânguit
mă sfâşie doar încet și prelung

încă mai e sâmbătă totuşi
cum îţi spun
gândacii mărşăluiesc cu miile
se scurg lipicios pe gresie pe zid
am prins unul
şi i-am zis vasile
gândacul vasile
pe care l-am ţintuit cu-n bold
şi l-am pus la păstrare
între orele stupide
dintre noapte şi zi
dintre mine
şi cel care aș fi putut fi
răstignit acum pe-un pat de spital
speriat și uitat

în fiecare zi
îi dau gândacului firimiturile
adunate peste zi

știi cât de uşor e să mă cuprind
să mă îmbrăţişez în vis
e dimineaţă şi sâmbătă îţi zic
azi am să intru în mare
şi voi înota îndârjit
tot timpul rămas și promis

 

 

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up