Mini poeme fără rost unul pe față altul pe dos
1
luna ofilită e iarnă:
sfârcul țâței mamei
picură cucută
2
puiul de rândunică
a învățat să zboare
vara a trecut
a trecut și oceanul: zbor pustiu
3
plouă în decembrie
luna ne cheamă
la nunta din maidan:
vântul îmi trece prin barbă
4
in orașul îngerilor
cerul se vede până și-n ochii
sărmanilor:
soarele a orbit
5
e lună plină
lupii bătrâni nuntesc
iarba fiarelor:
plânge în hohote toamna târzie
6
în livada bătrână
a murit un bătrân:
în sufletul meu
țipătul mielului alb reînvie
7
cine sunt eu iarnă pustie:
melancolia țâșnește
dintr-un cârd de ciori
o noapte liniștită
ascultând ninsori
8
luna ofilită:
adolescență târzie
și un hulpav de cuc
cu privirea candrie
9
cireșul bunicii a înflorit
în plină iarnă:
zăpada s-a întors în cer
gheața e amară
Epilog
șuieră vântul în iarnă:
printr-o fereastră deschisă
țipă cucuveaua
tristețea picură păsări mici
la mine în ogradă
2 comentarii
Ana-Maria Ieftimie
Mă bucur foarte mult că nu le spuneți… haiku-uri, cum fac mulți dintre confrații dvs., ba chiar și la Nichita s-a mai întâmplat, dar el are farmecul și geniul lui și le-a putut numi cum a vrut… „mușchiul” domniei sale. Revin.
Îmi place și noul experiment al dvs., nu aș fi comentat, dar de data asta se vede un salt fantastic dintre primele postate și acestea de azi, aceste mini poeme de azi sunt de-a dreptul geniale (nu exagerez).
Aș vrea să nu fiu înțeleasă greșit, am să vă explic, dacă îmi dați voie să vă scriu în particular, printr-un email detaliat.
Profesoara din mine mă obligă să citez ultimul poem (eu nu le-aș zice mini poeme, dacă îmi dați voie.. :))
„șuieră vântul în iarnă:
printr-o fereastră deschisă
țipă cucuveaua
tristețea picură păsări mici
la mine în cadă”
Cu tot respectul cuvenit,
Prof. Ana-Maria Ieftimie
NC
La fel de genial îmi pare și acest epilog:
„șuieră vântul în iarnă:
printr-o fereastră deschisă
țipă cucuveaua
tristețea picură păsări mici
la mine în ogradă”
nc