Blues pentru hidrantul roz,  Poezie

Iarna din mine

nu ți-a trebuit prea mult
să mă scoți din mine
unde hibernam de ceva timp
și-mi era bine în iarna mea
îmbrăcat cu zăpadă
altfel umblam destul de mult
prin mine
când eram prea bătrân
când prea tânăr
cum îți spuneam mi-a fost și bine

uneori înotam în omătul
adunat cu migală
în capul și sufletul meu
mai ales când se făcea lună plină
și urlam
și nu-mi era niciodată frig
– cineva mi-a zis că din cauză
că sunt deja mort
și nu înțeleg de ce
sunt atunci trist și plâng îndelung
ca un câine

ce bine ar fi fost
dacă aș mai fi fost viu
înflorea casa cu tine
așa doar te-am înstrăinat
și ai plâns și tu apoi ai plecat
și nu mi-a mai fost bine

știi a fost o vreme
când vedeam exact ceea ce voiam să văd
și ochiul nu îmi era Dumnezeu
și nici demon
mi-am zidit cu trudă pereții
și-am zăvorât fereastra văzului
cu fier și șuruburi
dar ai găsit nu știu cum
o cheie franceză
și nu ți-a luat mult să meșterești
la sufletul și capul meu
până m-ai scos iar
la lumină
poate a fost prea târziu
dar a fost și frumos și mult bine
acum sunt doar trist și flămând
ca un câine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Scroll Up