Resemnări și neputințe

înfrigurarea renunțării
lipsa zborului și a somnului
apoi însingurarea
dar și delimitarea
față de restul lucrurilor
față de oamenii
odată prieteni

apoi alcoolul ca un balsam
peste rana singurătății
și a fricii de moarte
ca un bici
care îmi izbește nemilos
trupul și mintea
cum și petrecerea
cu îndârjire
a timpului dat
la masa șchioapă
lipită de hidrantul roz
din bar

iată-mă acum în fața ta
aproape lipsit de carne
de sânge și de dorință
incapabil să mă deschid
și încremenit într-o muțenie
absurdă și cumplită
și timpul a trecut nemilos
a tot trecut și s-a făcut
brusc iarnă în lume

ca abia acum
să încep să învăț să iubesc
și să-mi urlu neputința
și dorul și iubirea
dar și să mă tot împuținez
în drumul grăbit
spre /în brațele
și veșnicia morții
în timp ce refuză
să mai răsară cerul
pentru mine
și să se mai albăstrească
nicicând în ochiul meu
aproape inert și sticlos
ca al unui pește