Zbor inutil povești despre ochiul meu stâng și o hârtie căprie

un fâlfâit de aripi
e cerul întristat
o fereastră murdară
pierdută în întuneric
gaura neagră
înghițind cuvintele mele
speranțele și lumina
din ochi
cuvintele păsări călătorind
năuce printre stele

un fâlfâit de aripi
mai mult un zbor inutil
e sufletul meu
o lacrimă sau o bucurie
insulă pustie și tăcută
aripi de păsări mirate
lovindu-se sinucigaș
de lună ca de un perete
sau ulii fâlfâind moarte
peste prunii mei
apoi tăcere

un fâlfâit de aripi
ca un petic de nădejde
sau drumul neștiut
către pieire sau lumină
aripi de îngeri rătăciți
prin ploi și printre nori
în zborul lor sinucigaș
lovind pământul
proaspăt săpat
de pe morminte
apoi mâinile mele triste
mângâindu-ți chipul
și umărul și visul
breaking news

dumnezeire și vină
cât cuprinde
sânge și vodcă în halbe
bloody mary
la mine în genunchiul drept
apoi aceeași masă
același barman
același tonomat
cântând aceeași melodie
a lui Tom Waits
și un hidrant roz
învelit cu hârtie căprie
ochiul meu stâng
sărbătoare candrie

mâinile mele
ți-au uitat trupul
nici palmele
nu-ți mai știu sânii
nici buzele
nu-ți pricep rostul
două năframe de sânge
două crijmele
îți înfășă pruncul
un început de alb
și roz și negru
peste căpruiul
luminii din ochi
un fus nerăbdător
o femeie dată pe spate
printre butucii de vie
lepădare târzie
raclaj nereușit
sfârșit și adio