Destin întâmplat deja, ce zici de un alt început?

privim amândoi
cum ni se sfărâmă
pașii
se sfărâmă și umbra
și drumul e greșit
și nu mai știm
ce suntem, ce am fost
ce să facem
sau cum mai e
vremea în noi
ne uităm uimiți
cum ni se destramă
timpul, viața
amintirile mai ales
și cum sunt purtate
ele, amintirile
aiurea de vânt
sau cum fug cucii
purtând sub aripi
gândurile noastre
dar și sărutul
și îmbrățișarea începută
în metrou
când ne-am cunoscut
uf, privește cum
le duce până dincolo
de zid de noi
tu zici că e prea târziu
eu spun
că abia acum e vremea
pentru un nou început
pentru a ne bea vinul
din același pahar
o veșnicie de acum
și încă mulți
foarte mulți ani
de-am fi putut doar
să vrem

în fiecare dimineață
îți voi desena sărutul meu
pe coapse
pe umăr pe sâni
în suflet mai ales
dar și pe tâmplă
să nu cumva să-i uiți
gustul sărat și amărui
apoi ne vom scrijeli
unul altuia
numele pe piele
și din ele
să curgă sânge
mult sânge
un ocean întreg
of, cum se rostogolește
întruna
tristețea în noi
dar și cum
ne țâșnește din piept
bucurie
ca o explozie imposibilă
de lumină
atunci, de ce suntem triști?

poate nu știai
dar am să te visez
la noapte
în fiecare noapte
cum vei zbura
tu, pasărea mea magică
pasărea mea tristă
mereu tragică
și vei zbura cum am spus
pe deasupra casei
de pe caisului doi
te vei opri la fereastra mea
și mă vei întreba,
hei, ce faci, dormi?
iar eu îți voi răspunde
abia șoptit
să nu m-audă cumva soarta
de undeva
din somnul încă nedormit
de nicăieri sau
atât de aproape
cum nici nu crezi
nu, nu dorm,
îți răspund
doar te visez