Înstrăinare, furtuna care își adună ploile sub fuste și un bătrân uitat într-un pom

Este un bătrân care de un timp mă locuiește și noapte de noapte îmi poartă în mâini ca pe o pradă inima pustiită are mâinile mânjite cu sângele meu sânge care a uitat să se răzvrătească mâinile lui sunt ca niște crini întorși pe dos și flutură bezmetic fix la ora trei de sus îngerul nopții care poartă în spate în loc de aripi acordeoane cu burduful spart își țipă de fiecare dată liniștea și somnul în timp ce eu nu înțeleg de ce din tot ce mi s-a promis a mai rămas doar fărâma de timp prinsă și ea bine în cuie într-un sicriu de plumb în jurul meu mai poartă viață doar încăpățânarea mugurilor de pruni care dau să plesnească în frunze și flori până și furtuna și-a adunat ploile sub fuste și acum stă ascunsă într-un cotlon de cer.

Era un bătrân cocoțat într-un prun taci spunea el aici în copac un șarpe cu clonț și-a făcut cuib are deja doi pui pestriți uite cum în fiecare dimineață șarpele zboară din cuib ca apoi să se întoarcă grăbit cu două broaște în cioc pe care puii de șarpe le înghit pe loc.

Notă: imaginea este obținută cu AI.