Prelungirea drumului spre nicăieri
deja se întâmplă
drumul nostru
drumul pe care
îl ținem strâns
foarte strâns
sub tălpi
tu înfiptă
la un capăt al lui
eu la celălalt.
și așteptăm
să înflorească
și ne așteptăm
unul pe celălalt
cu speranța
și cu timpul
agățate de pleoape
și nu se întâmplă nimic
și e doar liniște
și e și rece
fâl-fâl aripa nopții
pasăre mută și rea
ne-am cunoscut
poate prea târziu
acum, chiar dinaintea
morții
nici nu am mai avut timp
să mă mântui
nu am avut timp
nici să respir
m-am aruncat
candid și naiv
în vâltoarea vieții
și timpul
nu m-a așteptat
timpul m-a înfrânt
definitiv
chiar nimic
nimic altceva
doar timpul
doar timpul
orice ai spune
fâl-fâl aripa morții
pasăre mare și rea
5 comentarii
Adriana Șerb
Superbe versuri. Încărcate de emoție, profunde, deznădejde și speranță, dorință și deșertăciune…
Minunat.
pic
Mulțumesc mult
Vasilisia Lazăr
Superb! Și cât de trist…
pic
Mulțam fain
Constanza Bucurescu
Un balans genial, chit că este foarte trist, între:
„fâl-fâl aripa nopții
pasăre mută și rea”
și
„fâl-fâl aripa morții
pasăre mare și rea”
This is amazing! Thank you,
Constanța