De vorbă cu mama, proces verbal
Mamă suntem bine să știi chiar dacă ne sufocăm de spaimă și în general nu ne simțim bine chiar este în regulă deși știu că nu ai mai primit de la mine niciun hohot de râs doar lacrimi și priviri stinse soarele încă răsare să știi și chiar strălucește și luna își trece cu grijă umbra peste frunzele de prun în grădină miroase frumos a înflorit liliacul privighetorile și rânduneii încă își mai fac cuib la noi cum îți spuneam suntem bine și nu mai deranjează pe nimeni că a putrezit gardul și că în iarna asta vântul l-a pus la pământ sau că de o vreme casa este bântuită de cioburile de oglinzi aruncate de cineva la noi în grădină sau ca iarba crește în fiecare an atât de înalt încât întunecă lumina în sat și aș vrea să mai știi mamă că acum autostrada ne taie grădina în două și prunii sunt tot mai puțini.
Și nu ar trebui să-ți faci nicio grijă pentru copiii din vecini pentru că au gura palidă și ochii orbiți și nici să nu te sperii, mamă pentru că ne tot micșorăm și că suntem într-o continuă schimbare.
