Neputința cunoașterii sau doar entuziasm

închipuieşte-ţi că dincolo
de corpul nostru
de carne și sânge
pe care îl scoatem în lume
este adevărul absolut
dar și toată liniștea din lume
poate chiar paradisul pierdut
întrebarea care se pune
este cum vom putea trece
de ceea ce suntem

eu, de multe ori
plonjez în mine
și mă tot afund
dar de fiecare dată
mă trezesc
cu o durere cumplită
în suflet mai ales
mă dor și picioarele
și spatele crunt
și nici nu mă mai recunosc
o perioadă lungă de timp

reiau scufundarea
și mă tot afund
și mă tot afund
până când deodată
s-a întâmplat să devin
ceva necunoscut mie
ceva ca o amintire
banală dar parcă și vânt
sau o arătare
cu care am să te bântui
toată viața ta
toată moartea mea
adică o veșnicie