M-ai luat de mână şi m-ai trecut viaţa

Lângă o pereche de aripi topite pe geam am o amintire
unde o mătuşă mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi creşte mare
nimic, răspundeam sau dacă tot nu pot să mă fac soare
mă voi face umbră şi leac.

Între copilărie şi moarte îmi amintesc doar ultimii ani
aici se făcea că te chemam şi te căutam
tu mai mult te prelingeai în oase
şi ele se frângeau rarefiate de zare şi mă faceam totuna cu uitarea cu lupii
cu vina

Habar nu aveam că în moarte ai să mă iei de mână
şi ai să mă treci viaţa
până la uşa spitalului cu patru etaje
şi cu un cuc năuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *