Blues pentru hidrantul roz,  Poezie

M-ai luat de mână şi m-ai trecut viaţa

lângă o pereche de aripi
desenate pe geam
am o amintire
unde o mătuşă mă întreba
ce vreau să mă fac
atunci
când voi creşte mare
nimic, îi răspundeam
sau dacă tot nu pot
să mă fac soare
mă voi face umbră
şi leac.

între copilărie şi moarte
îmi amintesc
doar ultimii ani
aici se făcea că te chemam
şi te căutam
și când te găseam
mi te prelingeai în oase
şi ele se frângeau
rarefiate de boală
de soartă
şi mă făceam
totuna cu uitarea
cu lupii cu vina
apoi umbra ta
deveneam

habar nu aveam
că în moarte
ai să vii
și mă vei lua
de mână
ca să mă treci viaţa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *