Umbra zeului poet e mută

noi poeții călătorim în lume
sub formă de îngeri
cârduri cârduri
și bolnavi de cuvinte
de atâta iubire ne dor picioarele
și ne cresc aripi
de cele mai multe ori
ne înecăm în vinul
ieftin și acru

unii suntem veseli
cei mai mulți suntem triști
suntem aceia care umplem noaptea
cu flori de gheață
ferestrele voastre
să fiți fericiți
suntem aceia care
smulgem cuvintele poeme din noi
ca pe niște răni
ca pe niște bucăți
mari de carne
bucăți de suflet mai ales
și plângem lacrimi de fier
cu gust de moarte și ler

ne subțiem cu fiecare cuvânt scris
cele mai frumoase poeme le plătim
cu ani grei din viața noastră
dar îi plătim senini
ca și cum am fi dăruiți
zeilor coasă
astfel de jertfe înalță, să știți
ne fac speciali și sublimi,
îi pasă cuiva?

cei mai mulți
ne întoarcem în noi
sub formă de oase
ca niște păsări călătoare
primăvara
la vechile cuiburi
spune și tu,
ce poate fi mai frumos?