ADHD. Proiect 510019151221 – Liublia (Jurnalul unui păcătos) – XXXIX

(Fragment din romanul „ADHD. Proiect 510019151221 (Jurnalul unui păcătos”)

Vezi, eram la fel de săraci în speranță și toți încercați de dorințe de nedorințe totodată în schimb ne eram unul altuia gândul sublim și lumină și căldură bună iar ferma de fluturi ne era cuibărită sub coaste iar întru fericirea noastră păsările prunii și ochii de lup s-au albăstrit deodată și vântul ne purta șoaptele pe deasupra grădinii de multe ori mă cățăram în delir ca în pomii bruni când se ițește toamna cu ale sale fructe dulci.

Caisului doi locul în care nu se întâmplă nimic dacă nu ești atent nici nu știi dacă e noapte sau zi unde patul sau perna sau casa sau brațele noastre sau poate doar gândurile poate și zborul și prunii au amuțit și stau în nemișcare într-un asfințit când pe cer strălucesc și soarele și luna în același timp și uite, parcă se țineau de mână și zâmbeau uf, nici moartea nu mai poate să ne surprindă iar cucii fâlfâind sublim în zborul lor despicau în felii subțiri miriștea cât de departe pari a fi cu sânul picurând peste icoane viață și lapte de mamă rănită într-un târziu ne prindem și noi de mână și degetele mele mângâind tandru degetele tale ca într-o îmbrățișare și toți în jurul nostru înnebuneau brusc și locul în care eram prindea deodată viață și se colora roz a uimire și speranță hei, piciorul meu cu o mie de brațe!

Despre noi aș vrea să vorbim Liublia despre noi și rostul nostru în lume ca ființe create de Dumnezeu după chipul și asemănarea lui, uite ni se tot vorbește despre al nouălea Cer ca despre cea mai înaltă culme care poate fi atinsă de om, Cerul văzut ca pe o dimensiune astăzi pe planetă deja sunt oameni în dimensiunea cinci, curios cum în ultimii ani noi am început să atingem Ceruri diferite cei mai mulți dintre noi sunt în Dimensiunea 3 apoi urmează în Dimensiunea 4, cei mai puțini sunt în Dimensiunea 2 și Dimensiunea 5 trecem dintr-o dimensiune în alta superioară în funcție de frecvența cu care ne vibrează sufletele iar motorul care ne înalță este tristețea pe care o proiectăm în afara corpului în speranța că ne vom găsi sufletul pereche despre care se spune că îl vom întâlni abia în Dimensiunea 9 și întregindu-ne devenim la rândul nostru Creatori conștienți de Legea Cauzei și Efectului fiindcă orice cauză are efect și fiecare efect devine cauza altui efect conștienți că orice spunem și orice facem are consecință de efect și cauză.

De un timp mă năpădesc toate amintirile rele și ele se rostogolesc în mintea mea iar și iar și iar fără pauză, le retrăiesc clipă de clipă la intensități cu mult mai mari decât au fost în realitate și în felul acesta ele au devenit aproape imposibil de îndurat.