Primul cânt al lui Ezra

uf, eu nu reușesc să te înțeleg
tu nici măcar atât
și nu știu cum să continui
și cum să mă mântui
și nici timp se pare că nu mai am
hai să încheiem acest început
să-l ducem până la capăt
e ca și cum noi am construi lumea
lumea asta nebună
uite această aripă de înger
nenăscut
e mai mult decât un întreg
mai îndrăzneață decât zborul în sine
e lucrarea noastră ultimă
care ne va reconstitui
și ori de câte ori vrem
doar întindem mâna…

copil al nemișcării zămislit de timp – Cristos
de la picioarele lui țintuite
în piroanele vinei
se va reconstrui lumea
a zis Dumnezeu
scrie Ezra cu sângele lui
ca nu cumva să uit
dar Ezra nu a auzit și nici nu a scris
și oricât s-a chinuit Dumnezeu
să rescrie lumea tot nu a reușit
așa cum și până astăzi nu înțelege
de ce și-a ucis fiul
într-o zi de chin și suspin