Despre lăcrimare ca minune cerească

hai băi nene că nu sărăcești
sunt doar șaizeci și doi de lei pe an
plus că e musai să-i plătești
e lege votată-n parlament
pentru muzica de ambient

bă, știi tu cu ce se ronțăie
ambientalul ăsta
aici la capătul pământului
unde și-a înțărcat dracul copiii
și unde se aude neîncetat
doar croncănitul ciorilor
a urlat fostul legionar
la tipul cu o servietă jerpelită
ținută sub braț
despre care mai târziu am aflat
că era inspector venit de la București
pe o bicicletă neagră
și bocanci muncitorești

bă, a continuat cârciumarul nostru
nu-ți dau niciun leuț
chestia aia din colț e un hârb
n-are nici cablu nici difuzoare
e doar așa
cât să dea barului o tentă de ștaif
etcetera etcetera
nici nu a apucat să rostească
ce a vrut omul să vorbească
când dintr-odată a izbucnit
minune cerească
din cutia hodorogită
căreia îi ziceam cu mândrie toți
tonomat
vocea lui Johnny Van Zant
solistul trupei Lynyrd Skynyrd –
formație la modă acum mult timp
la noi în sat –
cântând dumnezeiește Free Bird
am încremenit brusc toți
scaunele și mesele
cumva s-au înclinat înspre fereastră
apoi ne-am luat în brațe
și am dansat
iar hidrantul roz
îngenunchiat la perete
a oftat lung apoi a lăcrimat