Cerșetorul de dimineți sau despre fluturii loviți de faruri în nopțile albite de dor de aripi și inorogi

poate îți mai amintești de povestea piciorului de lemn
care îmi înfrunzea de fiecare dată
doar când treceai pe lângă el
și cum din picior dădeau păsări ca mugurii de rod
și cum din el se făceau ramuri lungi
și creșteau și porți tainice spre nicăieri
tot din el adunau țigăncile frunze verzi
mai știi cum le scuturau de praf și le spălau
apoi le aduceau să le culce în umărul meu drept
și cum tot din el zburam zbor fără rost
uneori fierbinte uneori cu har
uneori întineream alteori doar muream
sunt visul inorogului ți-am mai spus
visul inorogului bătrân și obosit
căutându-și în somn amintirea de mânz.

despre ultimul drum am uitat să-ți mai spun
dar nu-mi mai pasă
bate vântul aspru dinspre sud
boncăiau în cer inorogi surzi
n-o să crezi
mușcau și lupii din lună hălci mari
mușcau și din oameni
mușcau din livezi mușcau și din soartă
și-mi picurau nopți din răni
îmi picurau și lacrimi
și blesteme de fete mari și blesteme de cuci
și să nu te mai văd și să nu mă mai auzi
și să nu mă mai crezi și să nu mă mai aștepți
și se face zi de zi
și se face un mâine asemănător cu ieri