Priveghi

zădărnicie și idolatrie e favoarea de a fi poet deloc neîntâmplătoare mai ales mândria noastră de om de a fi mânuitorul cuvântului de care ne lovim se pare în fiecare vis cu umărul cu tâmpla sau cu sufletul mereu primenit cu lacrimi și iubiri visul singura supraputere lăsată omului de Preaînaltul Stăpânul cerului Stăpânul de la palat și noi proscrișii manipulatorii de silabe de ziceri și mângâietoare cuvinte sau dimpotrivă pumnale ucigașe bolborosite ca pe un descântec mie îmi e clar că nu ni se cuvine să stăm de-a dreapta celui din dreapta și la stânga celui din stânga Preafericitule la masa ta de ospăț să închinăm în numele curățeniei pământului ăsta numai noi nevrednicii hai dă-mi o rimă să am cu ce să mă joc îmi șoptește tandru pe sub limbă tânăra femeie adusă special pentru mine să-mi toarne în pahar vin roșu vin acrișor și cu mustăți și gust de femeie de parcă am fi martiri, chiar nu este cazul avem și noi lașitățile noastre trădări și multe prea multe alte suferințe noi suntem campionii tristeților din amor veșnici nefericiți cu plânsul și întunericul în ochi noapte bună și veselă îmi zice cineva din of și să visezi vise și șoapte la urechi nu-i așa că îți vină să verși?

abia într-un târziu am aflat că femeia de lângă mine femeia care-mi șoptea la ureche cuvinte deocheate este sanitarul nopții de priveghi atentă ca nu cumva cineva să separe sufletul de stârv sau să zburde după bunul lor plac prin aer morții