Poezie,  Ucigașii de vise

Nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine

când nimeni nu te vede și te întreabă
le spui că ești bine că zbori
că fluturii au cuib la tine
de un secol la subsuori
și când le spui că e frumos și bine
la tine în viață în suflet în interior
nu-i așa că abia îți mai ții plânsul
și glasul îți e aproape stins?
de fericire spui și închizi

nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine
nici nu mai știi de e bine sau rău
ce sens mai are viața când
până și un câine e mai fericit acum

unde ești tu până mai ieri suflet pereche?
o biată pală de vânt te-a smuls
și nici măcar nu plouă cât să spele
noroiul și zgura și ura ce m-a cuprins
brațele îmi sunt
ca două instrumente defecte
ce își caută bâjbâind sufletul pierdut
sufletul meu nepereche
doar trist acum doar trist dar viu

se pare că deja am fost judecat
și asta mă doare ca dracu
nu-i așa că nimănui nu-i pasă de noi
de noi cei rătăciți pe drumuri și ploi
doar livada de pruni se mai vede
și din ea se aude plânsul
cucului nebun

2 comentarii

  • pic

    Acel „mă doare ca dracu” trebuie să împrospăteze privirea celor care citesc poezia și să-l ducă pe drumul cel bun

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up