Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Să nu uit

mereu am crezut că lucrurile
se aranjează de la sine
că nu ar trebui să-mi fac griji
că rostul meu în lume este
să nu uit să respir
să beau să mănânc să fac sex
să mă scol în fiecare dimineață
să urinez să fac duș
să mă spăl pe dinți
apoi toată ziua să fluier
cu vântul
să zbor cu fluturii
să mă înalț
să cânt cu bătrânii mei cuci
și cântecul nostru să se înfigă adânc
în pruni
să-i troienesc până se înnoptează
apoi să beau să mănânc
să fac sex să fac duș
să mă culc

câinele morții nu latră
zuruie din gât ca o sirenă stricată
înainte să-mi sară perfid
la beregată
hei, câte roți se înalță cu har
din moartea noastră fără de habar
rece și mută

noaptea își întinde brațele ei de cenușă
și mă cuprinde până mă sufoc
și mi se face în jur
întuneric grețos cu femei medic
care au în dotare seringi
și câte un stetoscop miop
feșe, un falnic irigator
și coc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *