La icoana sânilor tăi ard lumânări

    –  Experiment degeaba  –

îți amintești sunt poate mii de ani de-atunci
cum culegeam întunericul în rai
din frunzele de măr dezbrăcate pe furiș
fărâmă cu fărâmă ca apoi
să zidim lumina din turn
înainte de duminica izgonirii
sau cum îți despicai pieptul
și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin
ascunsă acolo de-o ursitoare isteață
apoi te lipeai de cruce senin
sau cum creștea în tine rodul divin
și dorința cărnii și șoaptele târzii?

mă uit la mine și nu-mi înțeleg neputința
să pot să te port pe brațe
aștept să bată vântul să te ia pe umeri
nici nu mai știu cine sunt
beau pahar după pahar din noapte
și nu reușesc decât să evadez din mine
ca pe o ușă deschisă o clipă și atât
a mai rămas din trupul meu
doar umbra grea și aspră
bătătorită de grele și lungi ploi

ochii ne-au fost arși ca pedeapsă
cu țurțuri de gheață și un piron
de doi îngeri bărboși și cu mască
și de-atâta furie mușcam amândoi
nervos din pereți
din care în fiecare noapte
se strecurau în lume
fantome cu paltoane verzi

hai să ne mai luăm de mâini
și să zburăm aiurea goi
până când aripile vor obosi
și se vor frânge în încercarea noastră
să ne zburăm zborul zbor
ținându-ne în brațe

la icoana sânilor tăi ard lumânări
au ars și ochii mei cândva
și atunci sângele mi s-a îngroșat
fierbinte a urcat în priviri
și s-a făcut pasăre măiastră
apoi se făcea vină și rană totodată
se simțea în aer fierbințeala coapsei
și mirosea a reavăn mirosea a tu
e timpul iubito să te întorci acasă
de unde ai plecat subit
chiar înainte de a te naște