Dimineața sângele nostru înflorea și era bine

de câte ori făceam dragoste
trupurile noastre miroseau frumos
a bărbat și a femeie mai ales

fiecare dintre noi purtam
oglinzi subțiri în ochi
prin care treceam
unul în mintea celuilalt
ca prin niște porți
și tare mult ne plăcea
trecerea asta
în neant

nici nu mai era nevoie
să ghicim
dorințele celuilalt
ne trezeam vorbind amândoi
cu aceeași gură
aceleași cuvinte
din același gând
și înfloream
cu fiecare legământ
pe care îl făceam

noaptea ne rostogoleam
amândoi luminoși
prin iarba cosită
cu întuneric și foc
de lună
uneori de un înger
gălbui și tare vânjos

apoi dimineața
sângele nostru se îmbujora
feciorelnic
și aveam mii de muguri
în păr, la subsuori
în ochi mai ales
și nici nu mai clipeam
de-atâta frumos