Minunile rostite de poeta Stela Anghel

Citind cartea Mirabile dictu, apărută de curând la prestigioasa editură Neuma, mărturisesc că am făcut-o cu foarte mare plăcere și că rar mi se întâmplă să nu arunc repede cartea din mână (citesc multă poezie), prima senzație care m-a încercat a fost că poeta Stela Anghel propune un altfel de poezie, cumva ca un jurnal de călătorie cu multe chei pe care cititorul trebuie să le găsească pentru a merge mai departe (de multe ori și cu atotștiutorul Google la îndemână ).

Dar cel mai mult mi-a plăcut cum a decupat și a coborât firescul dintr-o lume ciudată și de multe ori uitată, în lumină, ca și cum a avut o viziune despre scoaterea la lumină a lucrurilor simple, un tobogan al succesiunilor coexistente. Dar ca și Blaga, le-a sporit misterul (titlurile poeziilor din prima parte a cărții, „Palimpsestele din Palmyra”, cum ar fi Coloana. 5X01972X., Coloana. 5X01972X., Papirusul. 9X299VI., etc. – simple numere de inventar).

Place foarte mult și paradoxul dintre trăirea nudă, autentică, a poetei Stela Anghel și rigoarea tehnică a profesoarei Stela Anghel.

„Ar fi mai bine /să privesc palmierii îmbrățișați /de bătaia soarelui, /de parcă doar ei ar știi /istoria, /eroina mea /cu pasiuni contradictorii /pe care o cuceresc /pe un drum /plin de epifanii.”

(Coloana. 5X01972X.)

„Ating particule de bambus copleșite de viată, /disting fiorul din străfulgerarea formelor. /Când le însuflețesc, /hârtiile topesc contururile /în picături de argint”.

„Am revelația contururilor. /Și, ca un copil, /adorm istoric, /pe brațe sălbatice.”

(Papirusul.9X299VI.)

„Scrie, ca să te salvezi – îmi dictează ecoul /fiecărui fir de nisip. /Lasă curajul să-ți fie  mai presus de rușine! /Scrie, ca legătura ta cu trecutul să se schimbe!”

(Coloana. 7XXIV0767X.)